Studiu OECD: educația timpurie are un impact major asupra dezvoltării ulterioare

studiu-oecd-educație-timpurie

Studiul OECD privind educația timpurie pune în lumină faptul că primii cinci ani din viața fiecărui copil reprezintă o perioadă de mari oportunități, dar și de riscuri. Conform cercetătorilor, un început stângaci în educație se reflectă într-un parcus ulterior anevoios, atât pentru individ, cât și pentru sistemul educațional în ansamblu.  

 

”Dezvoltarea unui copil în primii câțiva ani de viață prezice în mod semnificativ succesul său ulterior în educație și nivelurile sale continue de fericire și bunăstare. Cea mai eficientă investiție pe care guvernele o pot face pentru a îmbunătăți rezultatele educației și ale vieții ulterioare este de a oferi un start puternic în primii ani de viață ai copiilor. Încercarea de a ameliora problemele de învățare individuale sau sistemice la vârste mai înaintate este mai puțin reușită și mai costisitoare decât dacă se face acest lucru mai devreme.” relatează studiul OECD. 

O învățare timpurie solidă accelerează dezvoltarea ulterioară, în timp ce un start slab o inhibă

 

În cadrul studiului OECD este subliniat faptul că deprinderile cognitive și socio-emoționale pe care copiii le dezvoltă în acești ani timpurii, au un impact de lungă durată asupra rezultatelor lor ulterioare, pe parcursul școlarizării și la vârsta adultă. Studiul OECD demonstrează faptul că activitățile pe care părinții le întreprind împreună cu copiii lor sunt asociate în mod semnificativ cu dezvoltarea socio-emoțională a acestora. Copiii se dezvoltă bine în familii grijulii, unde se simt în siguranță și fericiți și unde sunt sprijiniți în timp ce învață despre ei înșiși și despre mediul lor social, cultural și fizic. Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor influențează măsura în care aceștia se pot juca bine cu alți copii, își pot face prieteni și se pot dezvolta în grupuri. 

 

Rezultatele studiului OECD demonstrează faptul că angajamentul  părinților față de copii, prin intermediul unei varietăți de activități, a fost legat în mod pozitiv de dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. Competențele socio-emoționale slab dezvoltate se reflectă prin dificultăți în învățarea unor noi abilități, comportament prosocial scăzut, capacități de autoreglare slabe, încredere în sine și în ceilalți mică.

Competențele socio-emoționale au o corelație strânsă cu  celelalte domenii de învățare

 

O altă idee esențială subliniată în cadrul studiului OECD este legată de relația semnificativă dintre competențele socio-emoționale ale copiilor și dezvoltarea lor în alte domenii de învățare. Centrul de dezvoltare axat pe educația timpurie al Universității Harvard punctează faptul că a nu acorda atenție dezvoltării competențelor socio-emoționale ale copiilor înseamnă a renunța la un mijloc esențial de a sprijini dezvoltarea pozitivă și holistică a acestora și succesul ulterior la școală și dincolo de ea. Copiii cu dificultăți de învățare s-au dovedit a avea scoruri mai mici la empatie și evaluări mai mici la comportamente prosociale și încredere.

Literația, abilitățile numerice, autoreglarea și abilitățile socio-emoționale sunt puternici predictori ai succesului școlar și nu numai

 

Deși pentru o dezvoltare armonioasă a copilului sunt importante mai multe domenii, OECD prioritizează și clasifică patru dintre acestea ca fiind esențiale pentru a prezice rezultatele ulterioare în școlarizare și la vârsta adultă: literația, abilitățile numerice, autoreglarea și abilitățile socio-emoționale. Deși aceste domenii se suprapun, fiecare dintre ele are un efect independent asupra rezultatelor ulterioare. Copiii care progresează bine în cele patru domenii au o probabilitate mare de a avea rezultate bune la școală, de a-și realiza aspirațiile, de a obține independența economică și de a trăi o viață fericită și sănătoasă.

 

 În primii ani de viață, cele mai importante componente ale literației sunt înțelegerea auditivă, vocabularul și conștientizarea fonologică. Aptitudinile numerice timpurii reflectă capacitatea copiilor de a raționa și de a aplica concepte numerice simple. La vârsta de cinci ani, copiii dezvoltă moduri organizate de gândire și de abordare a problemelor matematice pentru a găsi soluții și învață că lucrurile pot fi măsurate, de exemplu prin numărarea obiectelor și prin compararea lungimilor și greutăților. Autoreglarea se referă la procesele mentale precum: memoria de lucru, controlul inhibitor și flexibilitatea mentală, care le permit indivizilor să planifice, să își concentreze atenția, să își amintească instrucțiunile și să jongleze cu succes cu mai multe sarcini. În ceea ce privește competențele socio-emoționale, OECD subliniază faptul că în primii ani de viață, copiii încep să formeze relații apropiate și să dezvolte așteptări cu privire la comportamentul lor și al celorlalți. Ei învață să își controleze emoțiile și acțiunile, să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți și să empatizeze. Aceste abilități reprezintă elementele de bază pentru dezvoltarea ulterioară a unor abilități socio-emoționale mai complexe. 

 Implicarea familiei are un rol esențial în dezvoltarea timpurie a copiilor

 

Studiul OECD relevă faptul că activitățile pe care părinții le întreprind cu copiii lor, creează un mediu de învățare la domiciliu care sprijină dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor, autoreglarea, abilitățile socio-emoționale și sentimentul lor de bunăstare. Mediul familial al copiilor este cel mai puternic predictor al dezvoltării lor timpurii. Statutul socio-economic al familiilor lor, educația părinților, comportamentele parentale și bunăstarea părinților contribuie la mediul familial pe care îl experimentează copiii și, prin urmare, la rezultatele învățării timpurii. 

Activitățile pe care părinții le întreprind împreună cu micuții lor sunt corelate cu învățarea și dezvoltarea acestora. Indiferent de mediul socio-economic din care provin, studiul OECD punctează faptul că se descurcă mai bine la școală și în afara acesteia acei copii ai căror părinți le citesc în fiecare zi, se asigură că există multe cărți pentru ei în casă, îi antrenează în discuții și dezbateri, se preocupă de participarea copilului la activități extrașcolare și manifestă interes și implicare față de  activitatea lor de la grădiniță. În ceea ce privește activitățile extrașcolare, studiul OECD relevă că o participare moderată, de câteva ori pe săptămână, aduce rezultate mai bune decât una zilnică, ce duce mai degrabă la epuizare.

De asemenea, în setul de concluzii prezentate în cadrul studiului OECD este subliniată ideea potrivit căreia factorii decizionali trebuie să își fondeze deciziile privind domeniul educației pe date concrete și să investească în oferirea de servicii educaționale de calitate în perioada timpurie de dezvoltare a copiilor. 

 

Află de aici mai multe detalii legate de studiul OECD despre educația timpurie. 

S-ar putea să te intereseze și: 

Studiu OECD: ce își doresc copiii de 5 ani de la educația timpurie

Categorii Blog



Kinderpedia

Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.

Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul școlar al copiilor.

Articole recomandate




Kinderpedia.co - All Rights Reserved.
Kinderpedia HQ
46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO
Kinderpedia CH
Langgasse 47c
6340 Baar, Switzerland
Kinderpedia UK
Caldecott House
Coalville, LE67 8PA, UK