În trecut, creierul era considerat un organ care, odată ce se dezvoltă complet, devine pasiv și incapabil să mai evolueze. Prin urmare, era condamnat unui declin încet și sigur. Însă lucrurile pe care le cunoaștem despre creier se schimbă constant. Cercetările mai recente din domeniul neuroștiinței au desființat aceste mituri și au demonstrat că organul care ne controlează gândurile și emoțiile este într-o perpetuă transformare pe parcursul întregii noastre vieți. Studiile arată că este posibil să previi deteriorarea capacității intelectuale și să înveți într-un mod eficient chiar și la o vârstă înaintată. Cuvântul-cheie este neuroplasticitate – abilitatea creierului de a se dezvolta și de a se recalibra în funcție de fiecare lucru pe care îl asimilăm.

Cât de elastic este creierul tău?

Creierul nostru nu este static. Prin perseverența cu care depășim obstacolele și prin exersarea de abilități noi, construim în fiecare zi alte căi neuronale care ne cresc inteligența și ne ajută să evoluăm.

Pe scurt, învățarea ne însoțește pe tot parcursul vieții.  Comportamentul nostru determină zilnic modificări în neocortex. Datorită neuroplasticității putem să reținem informații și să deprindem abilități prin efort, exersare și perseverență.

Creierul nostru urmează cu ușurință un tipar pe care l-a mai parcurs în trecut. Asta înseamnă că soluțiile pe care le-am găsit se stochează în creier și ne va fi din ce în ce mai ușor să rezolvăm aceeași sarcină în viitor. Un exemplu în acest sens este procesul prin care am învățat să mergem pe bicicletă. A fost nevoie de efort și perseverență, dar cu cât am exersat mai mult, cu atât a devenit mai ușor. Nu degeaba spunem despre anumite lucruri că sunt „ca mersul pe bicicletă” – odată ce le înveți, nu le uiți niciodată, chiar dacă trece o perioadă foarte lungă fără să mai exersezi.

Anatomia unui creier adaptabil

Copiii care descoperă că inteligența e fluidă și că performanța lor într-un anumit domeniu nu este “bătută în cuie” devin mai ambițioși. Când cei mici înțeleg ce este neuroplasticitatea și cum se transformă creierul lor prin lucrurile pe care le învață, percepția asupra propriului potențial se schimbă. Devine mai ușor pentru ei să dezvolte o mentalitate centrată pe dezvoltare și înțeleg astfel că greșelile reprezintă oportunități de învățare. Atitudinea lor în fața provocărilor și a obstacolelor se schimbă. Sentimentul de neputință și dezamăgire că nu sunt buni la un anumit lucru se transformă în entuziasmul de a porni într-o nouă aventură la capătul căreia îi așteaptă satisfacția că au reușit ceea ce și-au propus.

Profesorilor și părinților le revine rolul de a-i antrena pe copii să-și dezvolte o astfel de mentalitate, de a le stimula perseverența și de a-i încuraja să-și împlinească visurile.

Cum înlesnește creierul învățarea ?

Pentru a facilita învățarea, neuroplasticitatea determină în creier schimbări de ordin chimic, structural și funcțional.

Neurotransmițătorii sunt compuși chimici prin care se transmite informația dintre creier și restul corpului. Împreună cu hormonii, aceștia joacă un rol crucial la școală și în procesele de învățare pe care profesorii le proiectează pentru elevi. Glutamatul are un rol esențial în buna funcționare a funcțiilor cognitive, precum învățarea și memoria. Dopamina este asociată sentimentului de motivație și recompensă care însoțesc reușitele academice. Când facem sport, creierul secretă endorfine. Acestea ajută la calmarea durerii și induc o stare de plăcere sau euforie. Serotonina reglează dispoziția, somnul și apetitul, contracarând efectele cortizolului, hormonul stresului, a cărui secreție este amplificată în momentele de maximă intensitate, precum testele-surpriză sau pedepsele. Acestea nu încurajează învățarea, ba din contră, determină creierul să intre în starea de luptă sau fugă, care are un efect nociv asupra tensiunii arteriale și a sistemului imunitar.

Când învățăm ceva nou, în creierul nostru se activează diferite rețele de neuroni. Aceste conexiuni se creează, cresc și se transformă pe măsură ce descoperim, exersăm sau privim o problemă dintr-un unghi diferit. În primii ani de viață, structura creierului unui copil este într-o perpetuă și dramatică transformare.

Prin neuroplasticitate, rețeaua funcțională a creierului se adaptează în permanență la mediul înconjurător. Atunci când o zonă a creierului este afectată, alte zone din creier pot prelua funcțiile pe care zonele avariate nu le mai pot îndeplini.

Cum modelează dascălii mintea copiilor ?

Activitățile centrate pe neuroplasticitate au un impact puternic în educație pentru că îi învață pe copii că prin efort și perseverență își pot oricând îmbunătăți performanțele în orice aspect al vieții lor. Acestea dezvoltă în copii perseverența și dragul de învățătură, calități esențiale pentru a reuși în viață.

Iată câteva metode prin care educatorii și profesorii pot încuraja capacitatea creierului de a se adapta:

• Elemente inedite. Utilizarea unor metode ieșite din tipar pentru a introduce concepte noi cresc atenția elevilor și fac ideile să iasă în evidență din avalanșa de informații zilnice pe care o primesc copiii. În acest fel, elevii se implică activ în procesul de învățare și își însușesc mai ușor abilitățile pe care trebuie să le deprindă.
• Învățarea multisenzorială implică toate simțurile (gust, miros, văz, auz și simț tactil) pentru a-i ajuta pe elevi să interacționeze în mai multe feluri cu ceea ce vor să învețe. Excursiile, experimentele, implicarea obiectelor din viața de zi cu zi în procesul de învățare, explorarea activă – sunt câteva exemple de învățare senzorială.
• Învățarea prin joc reprezintă crearea activităților în care elevii rezolvă probleme prin joc. Într-un mediu care încurajează explorarea și descoperirea prin joc, competiția și colaborarea sporesc. Poți afla mai multe despre învățarea prin joc aici.
• Poveștile reprezintă un mod extraordinar de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă cu adevărat conținutul unei lecții. Poveștile dau valoare procesului de învățare, ne fac să reflectăm asupra emoțiilor și lasă loc de manifestare fascinației cu care copiii privesc lumea.

• Emoțiile sunt lipiciul care aduce împreună ideile și care le imprimă în memoria noastră. Conținutul personal le permite elevilor să abordeze concepte noi la un nivel mai profund și mai intrinsec și să își sudeze relația cu colegii și cu profesorii.
• Conexiunile vizuale și fizice fac învățarea accesibilă pentru elevi. Acestea fac trimitere la cunoștințe anterioare și dezvoltă noi legături pe măsură ce suntem expuși la informații noi. Schemele, tabelele și diagramele sunt instrumente valoroase în procesul de învățare.

• Segmentarea și organizarea informațiilor în categorii fac lecțiile mai ușor de înțeles și de asimilat. Această metodă are un impact și mai mare atunci când elevii creează categoriile și fac împărțirea după propria logică.

Un creier cât mai adaptabil este un atu, iar antrenamentul nu se oprește niciodată. Fiecare lucru nou pe care îl învățăm, fiecare loc nou pe care îl vizităm, fiecare pas pe care îl facem în afara zonei noastre de confort, ne ajută să evoluăm, ne face mai creativi și ne aduce mai aproape de țelurile noastre.