Care sunt însă caracteristicile unui copil care învață bine? Ce îl motivează și cum îl poate ajuta părintele să păstreze fondul acela de curiozitate cu care ne naștem cu toții?
Oana Moraru a expus, în cadrul conferinței online Motivație în educație, facilitată de Kinderpedia, care sunt caracteristicile unui copil care învață bine și cum le putem cultiva.
Copiii care renunță ușor au în spate niște convingeri adânci, la care nu au acces, determinate de faptul că, atunci când au venit pe lume, cineva din viața lor a început să îi măsoare și să îi condiționeze. Copiii au nevoie să fie validați atunci când fac ceva bine, dar și să fie lăsați să greșească, să știe că sunt apreciați pentru tot ceea ce sunt, mai ales pentru că încearcă.
Copiii obișnuiți de mici cu o viață ușoară, învățați ca adultul să vină mereu în întâmpinarea lor, nu vor puteamic să se "lupte" pentru ei nici în plan academic. Nu pentru că sunt superficiali, ci pentru că au un prag de control foarte jos și nu au încredere în puterea lor interioară. Când sunt prea serviți, copiii nu sunt obișnuiți să muncească pentru ei.
50% din trăsăturile unui copil care învață bine nu se referă la intelect, ci la capacitatea lui de a fi dârz, de a merge mai departe, de a se strădui.
Copiii știu să apese toate toate butoanele vinovăției părinților. Recomandarea pentru părinți este să se dea în spate și să încerce să atingă doar zona inimii, a firii. Să vadă ce este în copii, câtă creativitate au, cât umor, câtă prezență de spirit.
Este important ca părinții să le spună copiilor ceea ce văd în ei și să îi lase să afle și lucruri despre ei, să le împărtășească propria poveste de viață, cu vulnerabilități, cu greșelile și micile prostii pe care le-au făcut în copilărie.
Creierul copiilor învață de la o persoană care se așează în stadiul umil, în umbră, cu atitudinea "te sprijin, sunt aici, dar sunt și eu om". Asta au nevoie să audă.
Nu există niciun copil care să nu înflorească într-o stare de non-presiune, așa că cel mai important este, în toate etapele dezvoltării copilului, ca părintele să se auto-disciplineze, să se accepte pe el, să își accepte copilul, cu toate limitările sale și să elibereze presiunea față de învățare.
Oana Moraru are o experiență de 20 de ani în învățământul privat și a sprijinit zeci de școli și grădinițe în procesul de autorizare și acreditare. A format și consiliat echipe de profesori și educatori, a alcătuit oferte educaționale, programe alternative și sisteme de monitorizare a progresului școlar.
Mai multe subiecte din conferința "Motivație în educație", facilitată de Kinderpedia, găsiți în articolele Cele 7 nevoi esențiale în dezvoltarea copilului și Cum poate influența un părinte performanțele academice ale copilului său?