O nouă viziune a învățării în educația timpurie

O nouă viziune a învățării în educația timpurie

În contextul educațional actual, se vorbește tot mai mult despre necesitatea de a avea o nouă viziune a învățării în educația timpurie.

Este dovedit științific faptul că fereastra de învățare din primii ani de viață este decisivă, iar modul în care părinții și grădinița construiesc educația în acești ani poate construi întreg parcursul de dezvoltare al viitorului adult.

Conferința pentru educație timpurie, organizată de Centrul educațional First7 și aflată la a șaptea ediție își propune să ofere educatorilor din România informații și instrumente de predare eficiente, ce pot fi aplicate în lucrul direct la grupă.

În contextul în care învățarea este puternic influențată de situația actuală, tema din acest an a conferinței a fost Cum se adaptează învățarea și copilăria în pandemie?

Specialiștii invitați în cadrul evenimentului au urmărit să ofere educatorilor și părinților resurse menite să faciliteze adaptarea educației la noua realitate.

Pamela Mundy, specialist educațional internațional a pus în discuție nevoia de a avea o nouă viziune a învățării în educația timpurie

Copiii se nasc cu dragoste de natură, de libertate, de joacă. Ei văd lumea diferit de adulți, iar modul lor de învățare nu a suferit în urma acestei pandemii. Copiii au pierdut mai degrabă comunitatea, ghidajul direct de la profesori. Cu toace acestea, ei au trăit timp prețios alături de părinți și familii. Am avut toți șansa să încetinim ritmul. Până acum, ne-am grăbit prin copilăria copiilor noștri, iar acum le-am permis să fie mai copii decât au fost până acum și astfel s-au stabilit conexiuni noi.

Ca punct de plecare în educația copiilor, părinții ar tebui să se gândescă la ce amintiri au din copilăria lor, ce i-a făcut să devină oamenii din ziua de azi, ce le aduce multă bucurie. Cu siguranță nu când au învățat literele și cifrele, ci când s–au jucat în pădure, când au sărit în bălți, când s-au distrat cu adevărat.

Părinții sunt primii educatori ai copiilor, sunt cei care îi învață primele lucruri despre viață

Copilul înregistrează tot ceea ce face părintele și asta îl ajută în devenirea proprie. Tranziția dintre familie și grădiniță trebuie făcută gradual.

Copiii sunt diferiți și trebuie tratați individual la grădiniță, chiar dacă fac parte dintr-o comunitate

Copiii aduc la grădiniță întreg bagajul de învățare, iar atunci când se joacă, transpun în jocul lor elemente din viața reală.

De aceea, învățarea ar trebui să se bazeze pe lucrurile pe care le trăim. Copiii trebuie readuși la frumusețea lumii, lăsați să se exprime prin creativitate.

Profesorii trebuie să observe ceea ce le place copiilor, ce îi interesează. Învățarea se dezvoltă prin implicarea copiilor în proiecte de scurtă sau lungă durată.

Copiii au propriile teorii despre lume, iar învățarea se realizează atunci când venim toți laolaltă, prin interacțiune directă

Responsabilitatea părinților și a educatorilor este să îi ajute pe copii să își regleze emoțiile, să reducă stresul și să își dezvolte propria viziunea asupra lumii. Copilul trebuie susținut să rămână într-o stare de învățare prin joc.

Joaca și învățarea trebuie să se desfășoare mână în mână

Grădinița ar trebui să susțină învățarea, să promoveze compasiunea și reziliența. Există o linie fină între a ține copiii în siguranță și a bloca învățarea cu precauții inutile.

Avem copii dăruiți, dar în moduri diferite. Unii copii sunt curioși, aplecați spre descoperire și pot să conducă uneori chiar ei procesul de învățare, în timp ce alții au nevoie de mai mult ghidaj.

Situațiile de viață arată de la început aplecarea naturală a copiilor. Principalul scop al învățării este să îi ajutăm pe copii să devină autonomi, de aceea este esențial să știm de ce sunt interesați cu adevărat.

Sunt 4 lucruri pe care trebuie să ne concentrăm, mai ales dacă ne dorim o nouă viziune a învățării în educația timpurie

  • Copiii sunt protagoniștii învățării, așadar trebuie să îi lăsăm să își aducă contribuția
  • Dascălii sunt cercetători activi – o parte a învățării ar trebui dedicată observării copiilor
  • Mediul înconjurător este profesorul silențios al copilului. Dacă profesorul lipsește din clasă, observarea și interacțiunea cu mediul este o modalitate de învățare în sine
  • Părinții trebuie să fie parteneri autentici ai învățării

Nu limitați copiii la propria voastră învățare!

Copiii noștri s-au născut în altă eră. Noi trebuie să îi ajutăm să învețe deprinderi pentru viață, adaptabilitate, curiozitate. În viitor vor exista meserii de care acum nici nu se pune problema.

Învățarea înseamnă punerea laolaltă a energiei nestăvilite a copilului cu disciplina inteligentă a adultului

Este important ca dascălii să își pună întrebarea dacă văd copilul ca pe un container gol, în care toarnă tot ce știu și pot, dacă predau curricula, fără să țină cont de individ sau modelează învățarea în funcție de individ.

Copiii au sens în tot ceea ce fac și spun și au nevoie ca acest sens să fie direcționat de către dascăl.

Aptitudinile din educația timpurie, observate la timp de către un profesor dăruit, se pot transforma în adevărate vocații sau meserii

Dascălii trebuie să își asume să lase copiii să zboare, iar pentru asta ar trebui să știe cine le sunt copiii, să cunoască ce îi face fericiți sau triști, să vadă lucrurile la care se pricep și să le dea aripi să zboare. Și, mai ales, să facă totul cu bucurie. Fără bucurie nu există învățare.

Spațiul de învățare ar trebui să fie ca un laborator de știință care provoacă descoperirea

Copiii învață din orice, iar dacă dascălii sunt atenți la proces, pot lăsa adevărate uși deschise către cunoaștere.

Atingi un copil, atingi un om de știință

Copiii nu au încă dezvoltate filtrele și văd alte lucruri în experiențele pe care le trăiesc decât văd adulții. De aceea, este indicat să privim prin ochii copilului. Marii artiști ai lumii s-au comparat pe ei înșiși cu copiii, care deschid noi ferestre de învățare, inclusiv pentru adulți.

În clasele în care învață copiii este recomandat să existe obiecte care pot genera întrebări, pot stârni curiozități și astfel pot porni procesul de învățare.

Învățarea trebuie să fie provocatoare, să permită copiilor să își asume riscuri. De aceea, nu se recomandă clase extrem de ordonate, precum spitalele, ci clase în care se găsesc materiale diverse, culori, texturi. Sala de clasă este o adevărată lume pentru copii.

Școala și viața ar trebui să semene mai mult cu o grădiniță

Dacă pe măsură ce avansăm în viață, ne pierdem curiozitatea și dorința de explorare, înseamnă că educația timpurie nu și-a atins scopul, acela de a stimula curiozitatea și bucuria.

Rolul adultului este să îi facă pe copii interesați de procesul de învățare

Luați ideile de la copii și dați-le înapoi pentru a le explora mai departe!

Organizați spațiul de învățare spre explorare!

Observați și țineți evidența progresului copilului!

Ajutați-i să vadă conexiunile și dați-le posibilitatea să vă arate ce au învățat!

Și, nu uitați, copiii sunt inima grădiniței și a învățării!

Pamela Mundy este un reputat specialist în educație, care lucrează cu centre din întreaga lume, pentru a optimiza educația și a găsi cele mai bune soluții pentru copiii din fiecare țară.

Mai multe subiecte dezbătute de Pamela Mundy găsiți în articolele Cum facem astăzi educație pentru viitor, partea 1 și partea a 2-a.

Înregistrarea celei de a șaptea ediții a Conferinței pentru educație timpurie, organizată de Centrul educațional First7 și facilitată de Kinderpedia poate fi urmărită aici

Categorii Blog



Kinderpedia

Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.

Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul școlar al copiilor.

Articole recomandate




Kinderpedia.co - All Rights Reserved.
Kinderpedia HQ
46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO
Kinderpedia CH
Langgasse 47c
6340 Baar, Switzerland
Kinderpedia UK
Caldecott House
Coalville, LE67 8PA, UK